Urșii din România si de ce vina nu e a lor

Mai tineți minte ursul care a stat 18 ore pe marginea drumul? Cel care s-a zbătut in agonie? Nu a trecut așa de mult timp. Acela a fost un moment pentru noi. Atunci am eșuat ca oameni și ca profesie veterinară. Nu am putut nici să alinăm, nici să tratăm, nici să curmăm suferința.

De ce?

Pentru ca nu aveam protocol, dom’le. Dar nici busolă morală. A mai fost un pui de urs la Sibiu. Apoi ursul lăsat să moară pe marginea drumului la Mihai Viteazu. Iar în noiembrie anul trecut, a murit Max. Max era un urs salvat, din sanctuarul de la Zărnești. Fusese adus la sanctuar acum 13 ani, dar era orb și confuz. L-am văzut și eu. Fostul lui stăpân îi pilise dinții, il orbise intenționat și il droga. Turiștii făceau poze cu el la castelul Peleș.

Ceea ce s-a intâmplat și se intâmplă în Australia e îngrozitor. Dar ceea ce se întâmplă la noi e cel puțin comparabil. Numai că, de mult timp, ne e foarte greu să mai schimbăm ceva.

De ce peste tot apar urși, de ce avem mai multe accidente, de ce nu invățăm din ele?

In primul rând, le-am luat teritoriile.

Urșii din România nu mai au casă. Anii la rând, pădurile române au fost măcinate. Nu de cei care platesc taxe, ci de cei care le incaseză. Mulți oameni si-au pierdut viața ca să protejeze pădurile. Si nimic nu a fost făcut nici pentru ei, nici pentru păduri.

In Romania, se taie 38.6 milioane de metrii cub de lemn. Adica cu 20 milioane peste cifrele oficiale.

Ministrul Mediului Romania, noiembrie 2019

Știați ca Romania este și anul asta trecută la “Destinații de văzut in 2020“? Inițial, m-am bucurat când am văzut. Fiecare țară are câte o descriere frumoasă, îmbietoare, intr-o notă pozitivă. Știți ce scrie la noi?

Acesta este cel mai bun moment de a merge să le vedeți. In ciuda eforturilor de conservare, inclusiv ale prințului Charles, defrișatul ilegal continuă. Turiștii in număr mare pot avea un impact real. Ar trimite mesajul că acești copaci sunt mai valoroși vii decât morții.

New York Times 2020
Ursii din Romania
Ursul este dovada unui ecosistem stabil si divers. @Marco Secchi

În al doilea rând, urșii din România nu mai au de mâncare.

Fiecare urs are nevoie de un teritoriu intre 5 000-27 000 hectare. Și 20 000 calorii pe zi. In Gorj, se raportează o populație de 21-30 de indivizi la 150 kilometrii pătrați. Astfel, fiecarui urs îi revin 5 kilometrii pătrați. Urși mănâncă 85% plante. Insă majoritatea lor sunt deja culese de oameni. Mai nou, găsesc hrană in tomberoanele și gunoaiele lăsate prin păduri. Sunt chiar incurajați să ia contact cu oamenii. Pentru 50 de euro, unii oameni duc străini aproape de urșii. Turiști pleacă fascinați de ursul brun. “Ghizi” sunt fericiți că și-au făcut bani de țigari și cafea. Iar urși nu se mai retrag când văd mulți oameni.

Și apoi, îi impușcăm.

Știți cât costă să impuști un urs? Intre 2 500 si 7 000 euro. E nevoie de un ordin de ministru. Ai voie să o faci dacă sunt prea mulți urși (pe măsură ce tăiem păduri, o să fie din ce in ce mai mulți). Ai voie să o faci dacă sunt agresiv (orice specie care luptă pentru supraviețuire e defensivă ; le-am luat teritoriu, le-am luat hrana) . Și ai voie să îi impuști , dacă sunt răniți, bolnavi sau suferă. Moment in care alegem să nu o facem. Vezi ursul lăsat in agonie.

Ce putem tu și eu să facem?

  • Să ne informăm, cât mai corect. Și să invățăm să ne susținem punctul de vedere cât mai elocvent și eficient.
  • Hai să plantăm câte un copac. Dacă nu ai curte, plantează un măr columnar! Merg și in balcon și fac și fructe.
  • Să facem curat! După noi și după alții. Măcar o perioadă până ne revenim.
  • Să ne facem fiecare treaba cu responsabilitate, orice job am avea.

Oare cum va fi România peste 100 de ani?

Leave a Comment